A Facebook – ahogy az várható volt – megtelt tegnap mindenféle december elsejés posztokkal, most csak a végleteket mutatom meg.

1459842_1508710602739733_2411241655850344970_n

HIRDETÉS (megtekintéséhez kattints a képre)

Az egyik véglet az a kézdivásárhelyi kezdeményezés, amelynek során fekete zászlók kerültek ki a központban két épületre, összesen 5-6 darab. Ma délben a HVIM-esek szerveztek a városban egy megemlékezést, talán a zászlók megjelenésének is ehhez van köze. Legalábbis ezzel az üzenettel együtt tálalva ez elég valószínű:

dec1

Ezzel először speciel nem a Facebookon, hanem a realitatea.net-en bukkantunk rá, egy olvasójuk küldte be nekik, és persze azóta is szidják a kommentelők a magyarokat, még Google Translate-es magyarsággal is, hogy biztosan értsék, melyik irányban van a kijárat az országból. Aztán megtaláltuk a képet a kézdi Facebook-oldalon is, és helyi ismerőseink is megerősítették, hogy a zászlók valóban kint vannak, és nem, nem valakinek a halálát gyászolják velük.

Egy ilyen után jó szembemenni más típusú posztokkal is, ezekből is mutatok:

Florina Vaipan: “Am crescut și am fost educată într-o societate conservatoare, plina de stereotipii, de utopii și de idei care veneau din atât de profunde credințe încât nu ți se oferea nici măcar posibilitatea aflării unei surse pentru a le putea contrazice, chiar dacă uneori, mai ales în adolescență, când nu mai poți înghiți fără să te revolți tot ce ti se bagă pe gât cauți alternative.
În 1991 am fost la Olimpiada națională de limba română, la Târgu Mureș. Era pentru prima dată când puneam piciorul în Ardeal. Ar fi trebuit să mergem toți cei din Botoșani cu 2 profesori însoțitori. Însa tata a rugat-o pe dirigintă să mă însoțească. Mergeam nu în Ardeal, nu în altă regiune a României, ci la unguri. Chestia asta speria. Mai ales după evenimentele recente din zonă. Am intrat într-o alta lume atunci. Eram uimita să aud pe stradă altă limbă decât a mea. Să intru într-un magazin și primul cuvânt să fie “Tessék”. Oameni amabili. Civilizație. Curățenie… Un gând și o dorință de a mă întoarce acolo pentru totdeauna au încolțit atunci în mintea și în sufletul meu. Voiam să trăiesc experiența aceea pe pielea mea. Să verific dacă toata ura profesorului de istorie, declarată bătând cu pumnul în catedră era justificată. Voiam să văd cu ochii mei răutatea și violența de care mi se vorbise atât. Cu orice risc.
Când am terminat facultatea, secret
ara de la universitate mi-a aruncat, în bătaie de joc: Succes la titularizare! știi ca nu se ia din prima! dar dacă vrei titularizare ministerială fără examen, du-te în Harghita sau Covasna că acolo e criză mare de profesori.
Nu am vrut titularizare ministeriala. Am dat examenul si am obținut post în Botoșani, la un liceu industrial. Unde am stat ca pe ghimpi aproape o luna. In 15 octombrie îmi ceream transferul la Odorheiu-Secuiesc, printr-o pură întâmplare. A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o in viața mea.
Altă lume. A trebuit să-mi nasc din nou conștiința si mintea, să îngrop teama de respingere și de societate etnic-mixta, să învăț din nou să merg. Și am avut parte de profesori extraordinari pentru asta, unii dintre voi veți citi postarea si știți că despre voi e vorba.
10 ani au trecut ca 10 zile. Prea scurți pentru a cuprinde în toată complexitatea specificul zonei și sufletele oamenilor, dar suficienți pentru ca dragostea față de tot ceea ce era frumos să șteargă toate urmele ideilor inoculate ani și ani la rând.
Cu ce am rămas? Cu faptul că oamenii sunt oameni, indiferent de limba maternă, de loc de naștere, de religie sau de categorie socială. Că forța lui “Szeretlek” e aceeasi cu a lui Te iubesc, că un “Bocsánat” spus din suflet șterge tot atât cât un Imi pare rău. Că plânsul și “Sirás” dureau la fel de tare si că lacrimile întristau ochii la fel de mult. Că bucuria și “öröm”, râsul și “kacagás” aduceau aceeași stare de fericire. Că nașterea și nunta și înmormântarea uneau deopotrivă, în fericire și în durere. Iar roșul și “piros” aveau aceeași semnificație în ambele steaguri și în ambele costume populare…
Și când am fost sigură de asta, mi-am dat seama că nimeni dintre cei pe care îi cunoșteam n-a fost nici la Ip, nici la Treznea, că niciunul nu-l omorâse pe Mihai Viteazul și nici n-o violase pe bunica… Și nici eu nu omorâsem secui și nici nu deportasem evrei…
E 1 Decembrie… O data controversata si care în fiecare an dă naștere unor discuții interminabile. Eu nu sunt în măsură să o schimb, deși aș face-o, alegând o sărbătoare a tuturor, una care să amintească de faptul că istoria noastră comună e mai mult decât împărțirea unui teritoriu: e conștiință comună, e spiritualitate și mai ales interferențe, atât de multe și atât de vizibile, încât numai cine nu vrea nu le vede.
Ar trebui să vă urez ceva, nu?
Vă doresc din toată inima să deschideți ochii minții, să lăsați bunătatea și puritatea copiilor să acționeze după regulile proprii, să nu le induceți sentimente și idei, să-i lăsați să se descopere singuri, cu sufletul.
Vă doresc înțelegere și unitate în idei și în acțiune, să vă fie bine și să ajungeți la momentul în care să vă îmbrățișați si să fiți fericiți că eforturile voastre au făcut din țara aceea una demnă de oamenii ei buni.
La multi ani tuturor!”

Húzzuk meg a határt Erdély és Románia között! <

Tudor Duică (ITT elolvashatod magyarul is)
10360767_795493393823126_129913358981405567_n

“Cum nu vreau să creez animozităţi, de Ziua Naţională a României, postez acest text acum…Vă rog să-l trataţi cu bunăvoinţă şi eventual să îl comentaţi, cu decenţa cuvenită. Mulţumesc mult !!!

O sărbătoare care dezbină,
1 Decembrie 1918.

Foarte mulţi români sunt sincer indignaţi de ce concetăţenii lor maghiari, nu se bucură la unison cu ei, de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, ba mai mult o consideră o zi funestă, de doliu pentru maghiarime…
Hai să analizăm această chestiune pe îndelete…
Un prim răspuns îl găsim în nerespectarea prevederilor Declaraţiei de la Alba Iulia, care spunea printre altele:

“Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie, cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”

Oare ce şanse mai sunt azi, de a aplica acel concept numit deplină libertate naţională, când atunci la 1918, cu 53% din populaţia Transilvaniei formată din români şi 47% din alte comunităţi etnice, nu s-a aplicat decât în foarte mică măsură, azi, când 73% din populaţie este formată din români…

Unde a fost dreptul de reprezentare în corpurile legiuitoare, când din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, nu a făcut parte nici un reprezentant al comunităţilor etnice ? De la început am pornit cu aere de stăpîni, iar rezultatul nefast al acestei politici îl trăim din plin şi astăzi. Transilvania, Banatul şi Bucovina, au fost tratate ca nişte teritorii cucerite, acesta este tristul adevăr…

Desigur, acea Declaraţie nu era obligatorie, dar din punct de vedere moral cel puţin , politicienii români au greşit flagrant faţă de cei 47% dintre cetăţenii Transilvaniei, care nu erau români…

“Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.”

Azi, când biserica ortodoxă este stat în stat, cam cum credeţi că se simt membri celorlalte confesiuni ? Cum credeţi că se simt greco-catolicii, romano-catolicii, reformaţii, unitarienii sau evanghelicii, în faţa ofensivei ultranaţionalismului ortodox ? Cum credeţi că ne simţim noi ardelenii şi bănăţenii, indiferent de etnie, în faţa acestei ofensive continue şi agresive, a unei biserici de tip stat ?

Intenţionat sau nu, vă las pe voi să spuneţi, statul român a comis greşeli după greşeli, repetând parcă trase la indigo, exact greşelile comise de statul austro-ungar !!! Să dăm câteva exemple în oglindă:

– prenumele neromâneşti au fost schimbate în variantele româneşti
– lipsa totală a autoguvernării, autonomiei, creându-se în timp un stat supercentralizat şi naţionalist.
– înainte de 1918 se învăţa istoria şi geografia în limba maghiară, am preluat şi noi exact la fel !!!
-s-au schimbat denumirile maghiare sau germane la sute de localităţi, în unele perioade interzicându-se chiar şi folosirea numelor maghiare pentru localităţi şi denumiri geografice.
– pe lângă fenomenul normal de asimilare naturală( între 1867-1918, populaţia românească a scăzut cu 2%) s-a dus o politică de stat brutală, pentru schimbarea raportului etnic în oraşele din Transilvania şi Banat, astfel încât din 1918 până azi ,procentul românilor din Transilvania şi Banat a crescut de la 53% în 1918, la 73%. În oraşe, raporturile procentuale au fost pur şi simplu inversate, fără să se ţină cont de tradiţiile de secole ale acestor regiuni. Sigur că era nevoie de români mai mulţi în unele oraşe, dar ceea ce am făcut noi, a depăşit nişte limite ale bunului simţ. După estimările făcute după 1990, cca 1,000,000 de români din Vechiul Regat au venit în Transilvania şi Banat. Saşii, şvabii şi evreii au dispărut în proporţie de 85-90%, maghiarii au pierdut peste 500,000 de persoane, iar românii ardeleni şi bănăţeni au pierdut şi ei peste 700,000 de persoane. Azi, Transilvania şi Banatul mai au 6,450,000 de locuitori, cca 33% din populaţia României…

Greşelile făcute de maghiari, în perioada dualistă, sunt evidente şi orice maghiar corect le recunoaşte cu jenă. Dar probabil că e mult mai simplu să aplici principiul dinte pentru dinte, decât să încerci să rezolvi problemele onest.

Iată de ce, maghiarii nu sunt fericiţi de 1 Decembrie şi consideră că alegerea ca zi naţională este făcută intenţionat împotriva lor, când se putea găsi foarte uşor orice altă variantă, care să nu le zgândăre susceptibilităţile. Cu toate acestea o respectă, dar să le ceri să şi exulte de bucurie, e un pic cam mult !!!
Le cerem mereu să fie buni români, să fie solidari, dar i-am tratat totdeauna ca cetăţeni de rangul doi. Iar dacă vreunul îndrăzneşte să comenteze, imediat îi aducem aminte că şi ei ne-au tratat la fel de-a lungul istoriei, sau dacă nu le convine, să plece în Ungaria !!!
Nu aceasta este soluţia în anul 2014, în Europa civilizată, ci o mult mai mare deschidere faţă de tradiţiile, cultura, patrimoniul comunităţilor etnice şi religioase din România.

Pentru ca ziua de 1 Decembrie să fie cu adevărat o zi naţională a tuturor cetăţenilor români, va trebui să fim mai toleranţi şi să acceptăm diferenţele dintre noi. Fiindcă aceste diferenţe, dau farmecul unic al Transilvaniei şi Banatului.
Haideţi să salvăm ce se mai poate salva şi să nu lăsăm ura şi şovinismul să prevaleze între noi.

Românii şi maghiarii au în faţă o perspectivă foarte bună, cu o singură condiţie: să înveţe a se respecta reciproc !!!

Aş încheia acest text, cu cuvintele lui Kós Károly:

“Omul transilvan este determinat de acest pământ sub toate aspectele […]. Există un psihic transilvan, care nu este un privilegiu al maghiarimii ardelene, ci şi o predestinaţie a comunităţilor germane şi române din Transilvania.” Puteţi schimba român cu maghiar şi veţi obţine acelaşi rezultat.

„De o mie de ani se petrece pe pământul Transilvaniei miracolul celor trei popoare şi culturi, care trăiesc laolaltă păstrându-şi – pentru că pot să-şi păstreze – caracterul particular, dar pe lângă acesta îmbracă şi un caracter comun, care le diferenţiază faţă de toate popoarele şi culturile din jurul lor.”

Dacă vom înţelege odată pentru totdeauna că ceea ce ne uneşte este mult mai important, decât ceea ce ne desparte, atunci copiii noştri vor putea spune, nu peste mult timp: 1 decembrie, sau 15 martie ne unesc şi nu ne dezbină…”

Laurentiu Ghilencia: “Daca romanii s-ar duce si ar infige de 1 decembrie cate un steag secuiesc/ maghiar la fiecare poarta de etnic maghiar s-ar duce dracu toata propaganda romana si maghiara pe aceasta tema.

zaszlo

In toata tara fiecare comuna are cate un steag propriu si numai localitile cu populatie majoritar maghiara nu au voie sa aiba cate unul cu simbolurile lor locale si istorice.
In toata Europa minoritatile si majoritatile arboreaza steagurile minoritatilor numai in Romania sare toata lumea de cur in sus pentru asta. Asta e frate…in Harghita, Covasna, Mures, Bihor, Satu Mare samd traiesc mari comunitati maghiare. Si traiesc impreuna cu romanii, germanii, tiganii, sarbii, ukrainienii si alte natii din Ardeal. Nu poti sa le negi existenta si nici sa-i extermini.
Transilvania nu e nici a Romaniei si nici a Ungariei ci este a tuturor locuitorilor care s-au nascut si traiesc acolo.
La 1 decembrie 1918 unirea nu s-a facut numai cu romanii din Ardeal si Banat ci si cu ungurii, germanii, tiganii, sarbii, slovacii, ukrainienii, evreii si restul populatiei de acolo. Pentru a face o Romanie moderna si prospera pentru toti locuitorii ei. Vechiul Regat nu a cucerit Ardealul sa faca ce doreste acolo ci provinciile s-au unit iar majoritatea romana din Ardeal si minoritatile au primit garantii scrise chiar prin actul unirii de la Alba Iulia. Multe nerespectate.”

 

http://t-rex.egologo.transindex.ro/

Advertisements